eunescu09
144 poze   276073 vizite

Chinchilla ca experienta personala

Chinchilla este o splendoare de animalut despre care romanii au auzit de foarte putina vreme şi tocmai de aceea informaţiile despre aceasta sunt atât de puţine. În plus, cei care au demarat primii această afacere, cu precădere cei din Ardeal, fac tot posibilul ca informaţiile pe care le furnizează să fie corecte dar limitate ca şi nivel informational, pentru a creea o anumita dependenta a d-tra de domniile lor. Este şi acesta un mod de a-şi eficientiza afacerea. Ma rog!...

Clasificarea Sfiintifica
regnul animal
PHYLUM Chordata
clasa mamiferelor
ordinul rozatoarelor
subordinl Hystricognathi
familia Chinchillidae
genul Chinchilla
specia Chinchilla Brevicaudata, Chinchilla Lanigera or Chinchilla Costina

Chinchila poate fi confundată cu o veveriţa, deoarece are coada lungă, membrele din faţă scurte prevăzute cu 5 degete, iar cele din spate lungi prevăzute cu 4 degete. Membrele sunt folosite atât pentru deplasare cât şi pentru apucarea hranei. Cand se hranesc, iau bobitele in manute si mananca ca un copil. Extrem de dragute! Chinchilele au greutăţi variabile în funcţie de vârstă şi de sex. Astfel masculii sunt mai mici si mai uşori decât femelele ei având greutăţi între 250 si500 grame. Femelele au greutati cuprinse intre 600g si chiar 1 kg. Temperatura corpului cât şi activitatea cardiacă şi respiratorie depind de vârsta animalului, dar si de starea sa fiziologica.
Cresterea si intretinerea chinchillei Chinchilla poate fi crescuta în orice încăpere închisă şi uscată cu posibilitati de a fi încălzită - o temperatură de 14 - 19°C fiind ideală - cum ar fi, de exemplu, pivniţele uscate, demisolurile, garajele şi camerele neutilizate, etc. Principalele cerinţe sunt ca aceste încăperi să nu fie accesibile sobolanilor, şoarecilor, pisicilor, etc., să nu fie zgomotoase şi să nu aibă curenţi de aer si nici o umiditate Chinchila poate fi confundată cu o veveriţa, deoarece are coada lungă, membrele din faţă scurte prevăzute cu 5 degete, iar cele din spate lungi prevăzute cu 4 degete. Membrele sunt folosite atât pentru deplasare cât şi pentru apucarea hranei. Cand se hranesc, iau bobitele in manute si mananca ca un copil. Extrem de dragute! Chinchilele au greutăţi variabile în funcţie de vârstă şi de sex. Astfel masculii sunt mai mici si mai uşori decât femelele ei având greutăţi între 250 si500 grame. Femelele au greutati cuprinse intre 600g si chiar 1 kg. Temperatura corpului cât şi activitatea cardiacă şi respiratorie depind de vârsta animalului, dar si de starea sa fiziologica.
mai mare decât cea normală unei camere uscate iar vara sa puteti regla temperatura de asa natura incat aceasta sa nu depaseasca 27g C. Densitatea trebuie astfel stabilită încât să nu creeze suprapopulare, întunecarea camerei prin umbrirea reciprocă a custilor şi păstrarea unor culoare de acces suficient de mari pentru a permite deplasarea dvs. în vederea inspecţiei, a îndeplinirii lejere a activităţilor zilnice, dar şi pentru a lăsa să pătrundă lumină naturală sau o bună împrăştiere a celei artificiale. Ca idee de principiu, într-o cameră de 4/4 puteţi creşte 15 - 20 familii fara nici un fel de probleme. Lumina, si cea naturala cu precadere, este foarte importanta pentru calitatea blanitelor, dar razele solare nu trebuie sa bata direct in cusca chinchillei. Daca camera este puternic luminata de catre soare, folositi un sistem de draperii, sau ceva asemanator pentru a o dilua. Chinchilele preferă mai bine frigul decât căldura. La temperaturi mai mari de 27 grade C au probleme cu respiraţia, iar peste 30 grade C pot chiar muri. În mod normal în adăposturile de chinchila trebuie să fie o temperatură cuprinsă între 14-19 grade C. O temperatură mai ridicată trebuie menţinută ( aproape de 19 grade C ) la fătare şi în primele săptămâni după aceasta deoarece puii sunt mai sensibili. La temperaturi de sub 12 grade C puii sunt puşi în pericol, masculilor le scade virilitatea, iar femelele nu mai intra in calduri. Doar pentru simpla supravietuire, chinchilla rezista pana la minus 30 grde C. Dar eficienta economica este zero in acest caz. În cazul sacrificării, chinchilele se ţin la temperaturi mai scăzute 3-8 grade C.
Umiditatea relativa trebuie sa fie în jur de 70%. Ceea ce este foarte important din punct de vedere al tehnologiei chinchilei este accea că creşterea lor nu trebuie făcută într-o clădire nouă special amenajată decât daca nu avem absolut nimic la îndemână. In astfel de cazuri umiditatea atmosferica este pestea cea normala, iar baia zilnica de nisip devine obligatorie. Prin folosirea şoproanelor, magaziilor, volierelor se reduce mult investiţia iniţială. Acoperişul acestora poate fi făcut din tigla, plăci ondulate de tabla, azbociment sau hârtie gudronată. Pentru menţinerea unei temperaturi ideale este necesar introducerea unei încălziri centrale în adăpostul de chinchile dar care va fi folosită doar pentru corectarea temperaturii. Se pot gasi si alte asemenea solutii. Oscilaţiile bruşte de temperatură fac rău animalului, de aceea creşterea sau scăderea temperaturii trebuie făcută lent. Vara se va folosi o instalatie de aer conditionat, dar care sa nu-si trimita curenti inspre animalute. Folositi un paravan, sau montati instalatia pe un culoar alaturat camerei de crestere. Nu folositi ventilatoare. Chinchilla nu transpira iar curentii de aer ii pot fi fatali. În cazul în care umiditatea este mai mare se observă scăderea apetitului animalelor, precum şi apariţia primelor boli. De asemenea nutreţurile, in special concentratele speciale, mucegăiesc şi există pericolul apariţiei ciupercilor. Principala regulă de microclimat care trebuie respectată este lipsa curenţilor de aer. Chinchila este foarte sensibilă la cel mai mic curent de aer. Pentru a preveni îmbolnăvirea luaţi măsuri în acest sens. Si aveti grija la sfaturile intentionat gresite pe care vi le dau unii crescatori, gen sc Falnic, de la Sag, Timis. Ei stiu foarte bine ca ventilatorul le ucide dar va indeamna sa-l folositi. Cresterea chinchillelor, de Liviu Rebreanu, nu ar trebui sa va lipseasca de pe raft.
Deşi chinchilele pot trăi în adăposturi diferite, totuşi un adăpost iluminat natural este de preferat. Un alt factor important în creşterea chinchilei este, pe cât posibil, lipsa zgomotului. Adăpostul va trebui construit într-un loc izolat, liniştit şi retras. De aici sa nu intelegeti ca aceste animalute trebuiesc crescute ca intr-un laborator. Nicidecum! Atata tot ca zgomotele le deranjeaza; in special cele din timpul zilei cand ele se odihnesc; iar un climat de liniste si calm este ideal. Nu va asteptati ca la primul latrat de caine, uruit de avion sau masina sa se produca o tragedie pentru ca nu se va intampla asa ceva. Sunt intradevar periculoase zgomotele de intensitate mare si bruste, care le iau pe nepregatite. Dar la astfel de zgomote si noi tresarim darmite un animal sperios prin natura lui. Oricum eu nu am avut astfel de probleme chiar daca au fost situatii cand boxele unei nunti, spre exemplu, sau aflat la 5 metri de fereastra lor. Cu siguranta le-a produs un disconfort dar nimic mai mult... Pe interior adăposturile se finisează în scopul menţinerii curăţeniei. Pereţii, plafonul, pardoseala trebuie să fie netede fără găuri, fără crăpături astfel încât să nu intre praful, mizeria şi curenţii de aer. Pe o pardoseală din beton va trebui să punem un linoleum pentru a atenua zgomotul paşilor, dar mai ales pentru a usura procesul de curatenie. Adăposturile pentru chinchile nu trebuie să fie mari deoarece chinchilele trăiesc în cuşti de dimensiuni mici pe care foarte uşor le putem supraetaja cu ajutorul unor stelaje sau rafturi. Nu pot spune care este numărul optim de animale crescute pe mp deoarece condiţiile diferă mult de la un tip de adăpost la altul. Important este să menţinem condiţiile minime de microclimat descrise mai sus, să existe alei de circulaţie ( spaţii ) între cuşti astfel încât îngrijitorul să poate observa animalele. Oricum, intr-o camera de 4 / 4 se pot creste lejer 15 - 20 de familii. La fel ca şi delfinii, chinchillele emit sunete foarte înalte, comunicând între ele, exprimându-şi astfel starea lor de spirit: când sunt fericite, când explorează teritorii noi, când se joacă, când se spală în nisip, când se simt ameninţate, când simt un potenţial pericol, când sunt nervoase sau chiar ca şi răspuns la unele coşmaruri sau la supărările provenite din tristeţea de a locui singur fără un alt companion.
Desi gestatia tine destul de mult, 111 zile ca si la purcea; familiile, in vederea inmultirii, se vor constituii destul de repede, femele find recomandat a se introduce in familii la doar 8 luni de la nastere iar masculul la 10 luni. Custile sunt astfel constituite incat femelele sunt aşezate una câte una în cuşti separate, masculul putând să le viziteze rând pe rând printr-un coridor special, care face legatura cu toate cele patru custi ale unei familii. În felul acesta nu sunteţi obligat să urmăriţi şi să recunoaşteţi perioada de călduri a acestora. Monta are loc în mod natural, fără nici o intervenţie din partea dvs. Femelele nu au acces pe coridor deoarece sunt echipate cu;un guler care le împiedică să iasă din cuşca lor. Aceste inele se gasesc si in comert, dar si direct de la fabricant, la pretul de 3 lei noi / bucata. La alegerea tipului de cuşti trebuie să aveţi în vedere mai multe considerente: 1) Cu cât numărul de femele aferent unui mascul este mai mic cu atât şansa de a avea mai mulţi produşi pentru aceeaşi femelă este mai mare; Cu cat numarul de femele aferent masculului este mai mare cu atat mai repede se poate produce epuizarea fizica a masculului cu efecte inverse celor pe care lea-ti sperat. 2) Lungimea cuştii trebuie să vă permită o mai bună folosire a spaţiului pe care îl aveţi la dispoziţie. Nu exista retete tabu in ceea ce priveste aceste dimensiuni. In general acestea sunt 40 / 30 / 30 cm. Cu mentiunea ca un spatiu mai mare este cu atat mai util chinchillei. Acestea sunt dimensiuni de natura economica. În mod obişnuit, perioada de gestaţie decurge normal, fără nici o complicaţie nefind necesara interventia omului. Femelele aflate la prima gestaţie sunt greoaie, consumă furaj si apa mai mult decat celelalte si dorm mai mult. Parca nici de baia de nisip nu mai sunt asa doritoare... Femelele de chinchilla au o perioadă de gestaţie de 111 zile, după care dau naştere la 1-4 pui, rar 5. În mediul natural, chinchilla femelă poate să nască şi 7-8 pui la o fătare. Fătările au loc în primele ore ale dimineţii, între orele 6 şi 8, dar se pot produce si intre 9 si 11 dimineata. Chinchillele fată relativ uşor, fără nici un ajutor din partea crescătorului. Femelele de chinchilla nu fac cuib. Puii vin pe lume direct pe talaşul din tava cuştii. De aceea, în încăperea destinată reproducţiei trebuie să fie o temperatură de 15-20°C. Femela de chinchilla este o mamă foarte grijulie. Începând cu primul pui, femela rupe cordonul ombilical cu dinţii, curăţă puiul de învelişul fetal, după care face toate aceste operaţii la următorul pui. În timpul fătării, masculul este prin preajmă, el procedând la încălzirea puilor proaspăt născuţi. În primele ore după fătare, masculul este destul de agresiv, apărându-şi familia. Uneori are astfel de reactii si cu cateva zile inainte de fatare. Montarea femelei se poate efectua în câteva ore după fătare. În acest timp familia nu trebuie deranjată în nici un fel, pentru a asigura buna desfăşurare a procesului fătării şi a montei. Când în cuşcă şi pe botul femelei se observă urme de sânge înseamnă că fătarea s-a terminat şi femela a consumat placenta. Femela nu trebuie deranjată în timpul consumării placentei, fiindcă această operaţie face parte din procesul normal de fătare si de revitaminizare. Puii vin pe lume cu corpul acoperit cu păr şi cu ochii deschişi, au cam marimea unor soareci fiind foarte activi chiar din primele ore de viaţă. După câteva ore după fătare, puii fug deja după mama lor cerând de mâncare. Puii sug din pozitia asezat pe spate, asa ca sa nu va alarmati daca ii vedeti in aceasta pozitie oarecum nefireasca. Totul este ok. În primele zile, puii se hrănesc doar cu lapte, dar începând din a 6-7-a zi încep să consume şi hrană solidă. Dacă femela are lapte suficient, puii se dezvoltă foarte repede, după câteva zile ei putându-se chiar urca pe pereţii cuştii. La 2-3 zile după fătare se închide uşiţa care permite accesul masculului în cuşca femelei cu pui. Cauza acestei operaţiuni nu este protecţia puilor de mascul, ci oprirea ieşirii puilor pe culoar şi ajungerea lor în cuşca altei femele. Odată ajuns în cuşca altei femele, un pui este omorât imediat. După 40 - 50 de zile de viaţă se procedează la înţărcarea puilor. Nu este indicat sa depasiti cele 50 de zile pentru ca riscati sa pierdeti un ciclu de monta. La intarcare, toţi puii, indiferent de sex, sunt puşi într-o cuşcă separată. La 2-3 zile după înţărcare este pus un pui înapoi în cuşca mamei pentru a suge laptele produs după înţărcare. În acest fel se evită acumularea laptelui şi producerea mamitei. De regulă, se alege pentru această operaţie puiul cel mai mic, căci în acest fel se egalizează mărimea puilor. În ziua în care s-a făcut înţărcarea se deschide uşiţa masculului. În momentul în care puiul se pune înapoi la femelă se închide iarăşi uşiţa, pentru a opri accesul puiului pe culoar si de aici in cusca unei alte femele. În cazul în care femela nu s-a montat imediat după fătare, ea se mai poate monta după 53-56 de zile după fătare. Asta pentru ca usita de acces a masculului este inchisa. În acest timp puii trebuie să fie deja înţărcaţi, ca să nu se piardă un lot din ei. Pentru a se reduce stresul la înţărcare, puii se pun într-o cuşcă apropiată de cea a femelei.
Daca situatia o impune si va trebuii sa gasiti o doica pentru un puisor, procedati astfel: cautati o femela care a fatat cam in aceeasi perioada cu mama puiului, izolati-o 2-3 ore, puiul orfan introduceti-l in cusca doicei, si parfumati-i, cu acelasi parfum, si pe unii si pe altii. Cand veti readuce doica in cusca sa, ea nu va mai deosebi diferentele de miros, si va acepta noul puisor la fel ca si pe al sau. Este indicat ca doica sa fie aleasa dintre cele cu putini pui, preferabil unul singur, pentru a nu o suprasolicita. În cazul în care monta s-a produs imediat după fătare se poate aştepta o nouă fătare după 111 zile. Chinchilla se reproduce de 2-3 ori pe an, o femelă producând o medie anuală de 4-6 pui. Daca femela nu sa montat imediat dupa fatare, atunci ea va fata de 3 ori in 14 luni si nu intr-un an. Puii se ţin încă două luni în cuşti comune. La vârsta de 4 luni, fiecare pui se pun în cuşcă individuală, pentru ca apar instinctele sexuale si incep sa se bata intre ei. Maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 5-6 luni. La această vârstă puii încă nu se pun în producţie. De aceea, se aşteaptă până la vârsta de 8-9 luni la femele, şi respectiv, 10-12 luni la masculi. Această vârstă este ideală pentru reproducţie. La vârsta de 7-8 luni se examinează fiecare pui în parte şi se decide destinaţia lui: dacă se va sacrifica pentru blană sau se va pune în familii pentru reproducţie. In cazul celor cu familii putine nu cred ca are loc aceasta operatie... Din punct de vedere fizic, femela este mai mare decat masculul. În formarea familiilor se va avea foarte mare grijă ca să se evite consangvinizarea ( incrucisarea intre rude apropiate ). Toate aceste operaţii, începând de la fătare şi până la sortarea puilor, necesită o evidenţă foarte strictă din partea crescătorului. Puii destinaţi recoltării de blană se pun în cuşti separate cu uşă mare pentru a se evita rănirea blănii în timpul contenţiei şi scoaterea lor din cuşcă. Aceste exemplare se examinează săptămânal pentru a se determina calitatea blănilor. Dacă blana unui animal nu a ajuns la faza optimă de recoltare, atunci trebuie aşteptat încă 2-3 săptămâni. Cum se procedează la constatarea calităţii optime a blănii? Se prinde animalul de coadă şi urechi, se ţine în poziţie orizontală, după care suflă blana în două părţi. În cazul când pielea are culoare albicioasă se poate proceda la sacrificarea animalului. Culoarea albă a pielii indică faptul că blana a ajuns în faza optimă de calitate. Dacă pielea este de culoare albăstruie înseamnă că pigmenţii sunt încă în piele. În acest caz mai trebuie aşteptat încă cu sacrificarea. Dacă pielea este roşiatică înseamnă că perioada optimă a trecut deja. În acest caz mai trebuie aşteptat încă 3-4 luni până la refacerea calităţii blănii.
Jupuirea unei chinchille este o operaţie delicată şi necesită cunoştinţe specifice. Jupuirea trebuie efectuată în aşa fel încât blana să aibă o calitate foarte bună. Trebuie ştiut că blana de chinchilla este foarte fină şi delicată şi are piele subţire. De asemenea, este important de ştiut că blana de chinchilla de bună calitate este mai valoroasă decât blana de nurcă, fapt ce asigură venituri considerabile crescătorului. Sacrificarea animalului trebuie să fie făcută astfel ca el să nu sufere. Cel mai eficient mod de sacrificare, care se practică şi în fermele mari din lume, este dislocarea vertebrelor gâtului. Această operaţie se face prim mişcări sigure, rapide şi eficiente, şi necesită îndemânare şi experienţă din partea crescătorului. Pana la capatarea indemanarilor necesare, este bine ca noii crescatori sa- si valorifice productia in viu. După sacrificarea animalului se procedează la jupuirea lui, folosindu-se scule ajutătoare pentru efectuarea operaţiei în bune condiţii: un bisturiu cu lama schimbabilă, o spiţă de umbrelă cu secţiunea în formă de U, o foarfecă cu vârfuri îndoite, un cleşte pentru oase, cleşti cu arc pentru fixarea cadavrului, un cilindru pentru jupuit. Cu ajutorul cleştilor cu arc se fixează animalul pe masă cu abdomenul în sus. Se face o tăietură la baza cozii unde se introduce spiţa de umbrelă şi care se conduce până la vârful maxilarului. După această operaţie se taie picioarele din faţă cu cleştele pentru oase. În continuare se procedează la jupuirea capului, tăindu-se în prealabil urechile. Pasul următor este fixarea cadavrului pe cilindrul special de jupuire, urmând ca blana să se tragă de pe cadavru. După această operaţie, partea cărnoasă a pielii se curăţă cu meticulozitate şi se fixează cu ajutorul cuielor pe o bucată de carton. După 5-6 zile, ea se poate lua jos de pe carton şi se pune la păstrare. Până la livrarea lor, blănile uscate neprelucrate se păstrează la rece. Pentru a nu avea surprize, eu recomand ca in primi ani de activitate, pana ce ochiul d-tra se obisnuieste cu detaliile, sa va vindeti marfa in viu. In plus, daca o negociere de vanzare a puilor cade, nu este nici o problema; continuati sa-i cresteti cautand alte solutii. In cazul pielicelelor, situatia este mai delicata si depinde-ti mult de bunavointa cumparatorului, ceea ce nu este de prea bun augur. Bolile chinchillelor sunt generate, in proportie covarsitoare de neregulile inregistrate de o nutritie inadecvata. Nu se impune vaccinarea prealabila a chinchillei. Avortul spontan la femelele de reproducere, ciuperca de fan, stresul negativ, afectiunile la ochi din cauza impuritatilor din aer sau nisip pentru care exista kanamicina sau solutie de clotrimazol la preturi accesibile sunt problemele cele mai des intalnite. Rata mortalitati la pui este de maximum 5-6 %, iar la celalalte categori de 1- 2 %. Fânul necesar chinchillei asigură celuloza şi menţine echilibrul intestinal. El trebuie să aibă anumite proprietăţi - să fie recoltat în zile fără precipitaţii - uscat la umbră pentru a-şi păstra culoarea verde - miros plăcut - fără plante toxice - lipsit total de mucegaiuri Foarte important este ca fânul să fie ţinut în locuri special amenajate acoperite cu o aerisire bună, să fie întors din când în când cu furca, pentru a nu prinde miros sau a mucegăi. De asemenea locul în care se păstrează trebuie să fie ferit de praf. Terenurile de pe care se recoltează trebuie să fie îngrăşate numai natural fără insecticide sau îngrăşăminte chimice. Cel putin asa ar fi ideal... Se foloseşte fânul de lucernă sau trifoi. Fânul serveşte ca o completare a raţiei de mâncare şi are rol de umplutură. El nu trebuie să aibă o culoare negricioasă deoarece înseamnă un început de fermentare care poate produce boli digestive la chinchile. Un fân aparte îl constituie fânul de graminee care îşi păstrează mai mult timp calităţile pozitive şi care fermentează sau mucegăieşte foarte greu. În alimentaţie trebuie să ţinem seama că chinchilele mănâncă cu plăcere vreji de fasole sau de mazăre. Chinchila are obiceiul de a risipi fânul, de a-l da pe jos şi astfel foarte mult din fân se pierde. A doua zi dacă mai găsim fân în jgheab nu-l vom înlocui îl vom lăsa tot pe cel vechi încercând să facem economie, pe de o parte, darsi de a nu invata chinchilla cu obiceiuri proaste – hai sa-i spunem razgaiala. Fânul căzut pe jos se mătură şi se aruncă. El nu va mai fi folosit la hrana animalelor. Concentratele sunt consumate de chinchila sub formă de boabe. Acestea sunt ovăzul, orzul, porumbul, grâul. Cantitatea de concentrat variază de la 15 grame la 30 de grame în funcţie de stadiul în care se află, astfel femela gestantă şi puii mănâncă mai mult. Foarte importantă este distribuţia zilnică a acestei cantităţi pentru fiecare chinchilă, chiar dacă necesită un volum mai mare de muncă prin administrarea zilnică se poate urmări şi supraveghea starea de sănătate a animalului. Dacă nu dorim să facem acest lucru zilnic atunci putem pune cantităţi mai mari pentru aproximativ 10 zile situaţie în care controlul şi supravegherea animalului este diminuată. În ultimul timp în locul furajelor brute se folosesc granule cu un ehilibru de substante minerale si proteice bine stabilit si foarte usor digerabile Nutreţurile granulate se prepară după anumite reţete. Acestea se distribuie chinchilelor la discreţie astfel încât ele să mănânce cât au nevoie. Diametrul granulelor poate fi de 2mm, 3 mm, 6 mm sau chiar de 12 mm. Ca şi în cazul celorlalte ( fân şi concentrate ) cel mai mult mănâncă femelele în perioada de alăptare cât şi puii în perioada de creştere. Diametrele granulelor sunt diferite deoarece există avantaje şi dezavantaje. La diametre mici există o risipă foarte mare deoarece este chinchila este jucăuşă, se mişcă mult şi multe dintre ele ajung pe jos. La diametru mare se poate produce fenomenul de fermentare deoarece la mijloc ele pot fi umede şi riscăm să producem boli digestie chinchilelor. Trebuie să luăm măsuri precise şi corecte în menţinerea sacilor de granule în condiţii de aerisire, umiditate scăzută pentru a evita mucegăirea. De dorit este ca perioada în care granulele sunt depozitate în saci să fie cât mai scurtă. Personal, amestec boabele de grau, orz, ovaz si porumb cu cele de concentrate si le dau la discretie, ele avand posibilitatea sa aleaga ce-si doresc. Pentru ca monotonia să nu se instaleze printre adorabilele noastre chinchille, puteti să cumpăraţi din când în când bastoane vitaminizate, special concepute pentru dieta lor sau fructe şi vitamine. Asta cand efectivul dumneavoastra nu este prea mare si cheltuielile nu va scot din minti. Dacă în schimb nu găsiţi puteţi chiar voi să faceţi acasă o mică gustărică delicioasă pentru chinchille din fructe uscate de pădure sau cele exotice ce se găsesc în comerţ. Aveţi grijă însă de un lucru: cantitatea trebuie moderată! Fructele de pădure sunt la îndemâna noastră, dar mai ales măceşele pe care multe chinchille le adoră. Stafidele, smochinele, seminţele de floarea soarelui nesărate şi netratate sau nucile sunt ideale pentru o pauză de răsfăţ. Dintre fructele exotice uscate sunt de preferat merele, bananele, papaya sau ananasul. Se pot oferi chiar fructe în stare normală, o dată pentru că fructele uscate au un conţinut de zahăr mult mai ridicat, iar în plus o dată cu îngurgitarea fructului zemos se va hidrata şi mai mult organismul. Biscuiţii de masă, care conţin o cantitate minimă de zahăr, sau cei destinaţi diabeticilor sunt ideali pentru o chinchillă hulpavă care a mâncat prea multe smochine. Atentie insa la acest rasfat pentru ca fructele cu continut mare de zahar pot cauza supraingrasarea chinchillelor si implicit o slaba natalitate, sau chiar imbolnavirea lor de diabet. Unii baieti destepti isi ingrasa in mod deliberat animalutele inainte de vanzare pentru a fura ochii cumparatorului fara a tine insa seama de sanatatea chinchillei.
Sfaturi practice Îngrijirea zilnică a chinchillei constă din hrănire (cu dozarea nutreţului combinat şi a fânului), adăpare şi îmbăiere cu nisip. Animalul va mânca numai şi numai concentrat special destinat lui, boabe de grau, orz, ovaz, porumb precum şi fân de calitate superioară. Meniul se completează cu felii de măr spălate şi descojite sau de morcovi, 2-3 stafide pe saptamana, o frunza de salata, 2-3 macese etc. Acest divertisment este necesar pentru aportul suplimentar de vitamine dar si pentru marirea apetitului prin divertisificare. Nu introduceti un aliment nou in hrana chinchillei decat in mod treptat. În hrănitor se dozează zilnic 30 g furaje (un animal matur consumă 1 kg de furaje pe lună), iar în suportul pentru fân se aşează 20 g fân. Adăpătorul, care este de obicei o sticlă de 300 ml de tip Coca-Cola, se va reumple de 2-3 ori pe săptămână. Dumneavoastră ştiţi din cărţi sau alte surse că aceste animale consumă zilnic 18-20 grame de concentrat (cam o lingură). Faptul este adevărat ca şi medie, numai că sunt diferenţe destul de semnificative între un animal şi altul, generate de vârsta, starea fiziologică (sănătoase, gestante, etc.), dar şi de apetitul lor, uneori extrem de diferit. Temându-mă că nu voi găsi, la Dăbuleni, concentrate de câte ori voi avea nevoie, am amestecat concentratele cu alte două treimi de amestec compus, în părţi egale, din grâu, porumb, orz şi ovăz. Le administrez de două ori pe săptămână acest amestec având grijă să aibă la discreţie. Nu cred că voi avea probleme cu aprovizionarea cu concentrat special, dar continui să le hrănesc astfel, fie şi pentru faptul că unele chinchille mănâncă foarte bine porumbul, alegând-ul, altele un alt sortiment din amestec si nu intotdeauna aleg cu precadere concentratul special. De obicei, atunci când le umplu tăviţa cu mâncare, mai există concentrat neconsumat ceea ce înseamnă că eu oricum le asigur la discreţie din moment ce nu este consumat tot. În plus, am câteva chinchille care lasă la urmă concentratul. Deşi fânul cel mai recomandat este cel de graminee, în primul rând pentru că riscurile de mucegăire sunt mult mai mici decât la cele de leguminoase datorita faptului ca pierderea de apa in procesul de uscare se produce mult mai rapid, eu am grijă să le diversific mâncarea , dându-le într-o zi fân de lucernă şi a doua zi graminee, a treia zi lucernă şi tot aşa. Acest mod de hrănire împreună cu amestecul de concentrate le creează un bun apetit, şi eu sunt mulţumit de cum se comportă, chiar dacă, parcă mai doritoare sunt de lucernă. Vă recomand să urmăriţi cam cât fân mănâncă pe zi şi cât risipesc pentru a putea stabilii o raţie corespunzătoare, cantitativ. N-o să puteţi opri niciodată risipa, dar o puteţi limita asigurându-le puţin peste necesarul lor. In general ele mănâncă cam 15 - 20 gr. de fân ceea ce înseamnă că o mână normală de fân le ajunge la cele două chinchilla pe zi. Depinde dacă grătarul de fân va fi individual sau pentru câte două. Nu toate esentele de lemn sunt recomandate pentru a decora cusca chinchillelor, pentru tocit dintii sau ca si talaj pentru asternut. Lemnele au fost impartite pe grupe:;
Bune de folosit: mar, par, alun, pin (fara rasini), salcie, manzanita; Nu tocmai bune: mesteacan, lamai verde, stejar, arborele cenusa; De evitat: portocalul, grapefruitul, lamaiul, visinul, prunul, cedru, orice arbore citric. Aceste animale nu trebuie vaccinate si mananca doar odata pe noaptea. Daca au mancare la discretie, mai ciugulesc si ziua. Spre deosebire de alte animale de blana, datorita densitatii parului, nu fac pureci si nici alti paraziti. Pentru a-şi păstra blana curată, chinchilla face câte o baie în nisip, nisipul fiind dozat zilnic într-o cantitate de 10 g pe raftul special prevăzut. Personal, mi se pare extrem de putin drept pentru care le pun 40 - 50 g. nisip astfel încât baia să fie completă, dar şi să mai rămână ceva nisip în tăviţă şi pentru mascul, care nu are o cuşcă a lui. Este nevoie de un nisip fin, care sa nu contina quart sau granit configuratia pietricelei colturoasa, contribuie la ruperea firelor de par -, cu diametrul sub 0, 2 mm, in care sa faca baie chinchilla. Igiena este un factor important de care trebuie să se ţină seama la îngrijirea chinchillei. Un animal îngrijit, curat, se va dezvolta ca atare şi blana lui va fi valoroasă. O blană ale carei nuante sau decolorat din cauza urinei sau a talaşului necorespunzător nu va mai reveni la indicii calitativi normali. Cotarea unor asemenea blăni nu va atinge aşteptările întreprinzătorului. Cuştile se curăţă o dată pe săptămână, când se pune talaj curat în tava aflată la baza cuştii. Evitaţi rumeguşul pentru că în timpul hârjonelilor le poate intra pe căile respiratorii blocându-le. Folosiţi orice fel de talaj dar nu şi pe cel de brad care conţine răşini, o substanţă destul de toxică. Chinchillele primesc hrană la aceeaşi oră, sau cel putin asa ar trebui sa se intample. Când intrăm în camera lor este bine să le atenţionăm în prealabil printr-o uşoară bătaie în uşă sau prin răsucirea cheii în broască, atmosfera trebuie să fie liniştită, degajată, de un calm firesc, respectând mereu: - ordinea de unde pornim să dăm de mâncare animalelor; - ordinea in care incepem alimentarea cu apa a biberoanelor. - ordinea în care adunăm sticlele pentru a le dezinfecta; - ordinea în care curăţăm cuştile.
Pe parcursul zilei este bine sa se mai faca una sau doua vizite scurte, de simpla observatie; Nu-i o masura obligatorie dar uneori se poate dovedi utila. Pentru o bună evidenţă, numerotaţi fiecare cuşcă cu un număr şi treceţi într-un caiet de observaţie absolut orice impresie. Vă va ajuta nu numai într-o bună urmărire a stării lor de sănătate dar şi la o consolidare a cunoştinţelor dvs. prin compararea zilnică a propriilor dvs. imagini. Nu uitati sa notati data fatarilor pentru a nu intarzia cu intarcatul din motivele deja expuse. Să nu vă aşteptaţi să se comporte ca un metronom; Sunt animale vii, cu un dinamism propriu, cu stări şi necesităţi proprii şi având apă şi mâncare la discreţie, fiţi siguri că nu se vor alimenta toate la aceeaşi oră şi cu aceleaşi cantităţi. Verificând cele scrise în caietul de observaţii veţi constata că dinamica consumurilor raportată la un termen de 3-4 zile este relativ aceeaşi chiar dacă observaţiile dintr-o singură zi va releva diferenţe cam mari; între ele. Sunt lucruri normale care nu trebuie să vă alarmeze. Cel puţin în primă fază, nu vă recomand sisteme de adăpători comune, întrucât urmărirea lor vă va fi mai anevoioasă. După ce animalele se vor obişnui cu noua locaţie iar dumneavoastră vă veţi mişca natural printre ele, puteţi folosi şi un astfel de sistem care vă va uşura, cu siguranţă munca dar care vă poate ingreuna totusi observarea individuala a acestora. Eu folosesc biberoanele pe care la inceput le umpleam zilnic, indiferent de cât au consumat. Astfel ştiam zilnic dacă ceva nu este în regulă. Dupa ce ochiul se formeaza puteti face operatia asta de 2 ori pe saptanana. Supravegheati, insa, foarte atent functionarea biberoanelor care sunt prevazute cu bila pentru ca pot sa apara probleme serioase Chinchilla este un animal foarte curios dar care se plictiseste la fel de repede, ori daca biberonul nu functioneazabine (in special cele cu bila pot crea probleme prin blocarea acesteia ) bine, sau de loc, animalutele refuza sa mai insiste sa bea apa si se pot deshidrata sau pot face constipatii care sunt mai greu de rezolvat ca la alte specii. Aveti deci, mare grija la consumul de apa caci este un element esential vizavi de starea lor de sanatate. Atentie: daca vi se pare ca o alta consuma apa peste media celorlalti , vedeti ca nu cumva sa aiba scaunele moi, si pentru a nu se deshidrata consuma apa multaIn acest caz puteti sa-i dati un mucilagiu de orez, exact ca si la copii mici, afine sau macese, ceai de manta, frunze de salcam in ratie sau o sticluta de streptomicina dizolvata in 1,5 litri de apa. Oricum, consumul zilnic de apă şi mâncare cu toate fluctuaţiile lui -, baia de nisip, urmele de fân din cuşcă care reflectă o anume dinamică în timpul nopţii, ca şi starea zilnică a animalului sunt tot atâtea criterii de evaluare a unei activităţi corecte şi liniare în mica dvs. fermă. Dezinfectaţi biberoanele cel puţin de două ori pe lună cu apă caldă (dar nu fiartă pentru că riscaţi să deterioraţi biberonul dacă este din plastic) şi detergenţi, după care acordaţi mare atenţie limpezirii lor. Încercaţi să nu uitaţi că, rozătoare fiind, au nevoie permanentă de un fân grosier, pentru a-şi tocii dinţii care se află într-o permanentă creştere. Pe lângă fân, puteţi să introduceţi în cuşcă şi o crenguţă de salcâm, stejar, chiar şi bucăţi de BCA sunt indicate. Dacă le veţi hrăni numai cu concentrat, riscaţi să le crească dinţii până nu vor mai putea mânca. Atentie, cresterea dintilor nu este un amanunt pa care sa-l puteti trata cu superficialitate. Din toate expunerile se înţelege că dacă chinchilla refuză baia de nisip înseamnă că este bolnavă şi trebuie consultat veterinarul. Este corect, dar să nu vă aşteptaţi ca animalul să se repeadă la nisip de îndată ce-i veţi umple tăviţa. Unele vor veni imediat, altele vor dormita în continuare. Baia o vor folosi mai târziu. E mai bine ca baia de nisip să le-o oferiţi seara când ele sunt mai dinamice şi la o oră cât mai exactă pentru crearea reflexului condiţionat. Dacă aveţi dubii şi vă temeţi ca nu cumva masculul să fie cel care i-a folosit baia, atunci blocaţi, pentru o zi, accesul masculului în cuşca femelei şi vă veţi convinge cum stau lucrurile. Acelaşi lucru vă sfătuiesc să faceţi dacă la un moment dat vi se pare că o femelă nu ar mânca, sau nu bea apă. Trebuie să nu uitaţi niciodată că chinchilla este un animal doar îmblânzit şi nu domesticit, ceea ce impune o îngrijire mult mai delicată, din partea dumneavoastră decât în cazul speciilor celelalte pe care le aveţi în gospodărie. Aceasta va influenţa în mod favorabil atât asupra comportamentului chinchillelor care nu se vor mai speria şi se vor lăsa prinse fără să vi se zbată în mână, dar şi asupra reproducţiei, ele intrând la timp în călduri, vor rămâne fecunde, nu vor avorta. În mod obişnuit, chinchilla se prinde de baza cozii şi apoi se pune în sprijin cu membrele anterioare pe antebraţul disponibil al dumneavoastră. Se exceptează de la acest sistem femelele gestante. În acelaşi scop prindem chinchilla de baza cozii, o aşezăm pe o masă, iar cu degetul mare şi arătător, deschise în formă de V, de la mâna liberă prindem gâtul animalului, astfel ca animalul să se odihnească în palma noastră. Dacă pivotăm mâna, chinchilla se va rostogoli pe spate putând astfel s-o examinam. Animalul trebuie ţinut cu maximă blândeţe şi nu strâns sau bruscat. Chinchilla poate fi prinsă: - de coadă; - de urechi; - cu ambele mâini dispuse în formă de cupă; - introducerea mâinii în cuşcă şi prinderea ei cu blândeţe când lăbuţele sale sunt pe palma noastră deschisă. Ultimele doua procedee se folosesc doar când animalele sunt blânde, şi obişnuite cu proprietarul lor. Este de ştiut că puii îşi imită mamele. Ori dacă acestea au fost tratate cu blândeţe şi sunt blândă la fel vor fi şi puii. O chinchilla sănătoasă va avea mersul ca pe sârmă, adică corect, urechile îndreptate în sus, coada frumos arcuită, ochii larg deschişi şi strălucitori.
Hranirea Chinchillele au un sistem digestiv destul de delicat, de aceea dieta lor va fi una specială şi i se va acorda o atenţie sporită. Cel mai uşor ar fi hrănirea acestora cu mâncare specială pentru chinchille, compusă special pentru necesităţile zilnice ale acestora. Atenţie însă la un mic detaliu: chinchillele chiar dacă sunt rozătoare, dieta lor diferă total de cea a iepurilor sau a hamsterilor. Aşadar se va evita acest tip de nutriţie, deoarece strugurii, stafidele sau alte componente adorate de restul rozătoarelor ar putea predispune la îngrăşarea micilor noastre pufoase. Deşi pare hilar, chinchillele sunt puternic expuse la diabet şi obezitate, de aceea nu mai mult de o jumătate de stafidă este recomandat de a fi administrată zilnic. În general, cerealele şi ale alimente cu un indice de zahăr crescut trebuie evitat în administrare. Totuşi sunt câteva elemente esenţiale ce nu ar trebui să lipsească din dieta zilnică a unei chinchille: fânul şi pellets-urile speciale. Aceste două componente se vor oferi chinchillei ori de câte ori pofteşte pe parcursul zilei. Ele compun factorii benefici principali care menţin dantura tocită la un anumit nivel optim, un tranzit intestinal normal şi un scaun cu un compozit şi textură mai tare. Cele mai neplăcute boli sunt provocate de o creştere şi întreţinere necorespunzătoare a danturii, de aceea aceste elemente nutriţionale sunt esenţiale! Chinchillele trebuie să aibe la dispoziţie apă tot timpul. O altă modalitate prin care se deosebesc acestea faţă de hamsteri sau porcii de guineea este chiar obiectul în care se va pune apa. Pentru că chinchillele sunt foarte sensibile la îmbolnăviri ce provin din dezvoltarea intestinală a unor paraziţi şi bacterii dăunătoare produse de algele ce se formează în sticlele adăpătoarelor, apa se va administra în recipiente de genul vaselor din metal. Vasul va fi mai uşor şi mai bine curăţat. Atenţie însă dacă aveţi pui de chinchilla nu folosiţi vase ci sticle-adăpător, însă cu condiţia de a le steriliza săptămânal! Sticla se va poziţiona nici prea sus, nici prea jos, astfel încât apa ce curge la împingerea biluţei adăpătorului să poate fi înghiţită fără a provoca înecarea animalului cu lichid. Recipientele vor fi doar din metal sau ceramică, deoarece cele din plastic pot fi uşor roase. Recipientele se vor agăţa de pereţii cuştii sau se for aşeza pe fundul cuştii doar dacă au o bază foarte stabilă ce va împiedica răsturnarea vasului. Un alt vas, special construit, va fi destinat hranei, iar fânul poate fi pus pur şi simplu într-un colţ al cuştii, dar folosirea gratarelor special amenajate in acest scop sunt mai mult decat necesare, atat din punct de vedere al igienei nutritiei cat si din punct de vedere economic, reducandu-se foarte mult risipa. Restul vitaminelor sau a fructelor se vor administra rar, o dată pe zi , iar pentru ca legătura dintre stăpân şi animal să se intensifice, putem să dăm chiar câte o bunătate direct din mână chinchillei. Asta cand numarul de chinchille ne permite acest lucru. Chinchilla are nevoie de o dietă bogată în fibre. Dieta unei chinchille trebuie să fie compusă din fân de foarte bună calitate, bine uscat, deoarece fânul mucegăit provoacă diaree, constipatii sau chiar ciuperci la suprafaţa blăniţei atât de preţioase. Cantitatea de fân şi pellets-uri ( concentratele )va fi administrată zilnic, iar recipientele destinare mâncării şi a apei vor fi dezinfectate cat mai des cu putinta. Puneţi la dispoziţia chinchillei in portii zilnice sau pe mai multe zile, iar fâul seara în cantităţi atât cât mănâncă într-o jumătate de zi. Pellets-urile şi fânul absorb de obicei umiditatea din aer. De aceea, este bine sa le dozati ratia de asa natura sa nu apara astfel de probleme. Recipientele pentru apa si fan trebuiesc astfel construite incat sa le asigure accesul usor si neingradit la acestea. La fel ca multe alte rozătoare, chinchilla emite constant o serie de fecale de consistenţă mai tare, în special când sunt excitate sau fix după ce au mâncat. Acest lucru include perioada în care se joacă, chiar dacă nu sunt în cuşcă. Această impertinenţă se datoarează faptului că chinchilla este lipsită de sfinctere anale. În schimb, chinchilla urinează de obicei doar într-un singur loc, ales de obicei într-un colţ al cuştii, opus locului destinat odihnei. Această regulă este încălcată doar dacă se simte ameninţata. Spre exemplu, femelele în perioada de gestaţie stropesc cu urină persoanele care se aproprie ameninţător de cuşcă. Orice modificare a consistenţei fecalelor va trebui să vă alerteze şi să consultaţi imediat un medic veterinar teoretic cel putin. E bine de stiut , insa ca aceste probleme apar, in marea majoritate a cazurilor din cauza fanului necorespunzator, sau a apei cu impuritati. De asemenea veţi stopa administrarea altor alimente în afară de cea de bază: fânul şi concentratele, iar igienizarea cuştii şi a altor componente se va face riguros! Fiind un animal erbivor, chinchilla necesita o cantitate insemnata de fibre in alimentatie. In general, alimentatia chinchilelor este reprezentata de concentratele speciale care se gasesc in petshop-uri dar si in magazinele de farmacie veterinara. Daca acestea din urma nu au asa ceva, cu siguranta va pot aduce, pe baza de comanda. La acestea se adauga o proportie destul de crescuta de cereale care, alaturi de celelalte, asigura necesarul de vitamine si minerale.
Acestea sunt administrate in cantitate de circa 25-30 g/zi. Amestecurile pentru alte rozatoare sunt, in general, netolerate. Fanul sau lucerna trebuie asigurate la discretie, iar cand acest lucru nu este posibil de cel putin 2-3 ori/saptamana, intrucat acestea contin un procent crescut de fibre si asigura tocirea dintilor. In aceasta directie, in comert se gasesc niste pietre speciale pentru asigurarea unei tociri regulate a danturii, dar la un numar mare de familii acestea, ca si altele asemenea, devin neeconomice. Dupa cum probabil stiti, ca si in cazul multor rozatoare si la chinchille cresterea dintilor este permanenta. Atentie ca fanul sau lucerna sa nu fie tratate cu insecticide intrucat pot produce intoxicatii grave si de cele mai multe ori mortale. Legumele si fructele proaspete pot fi periculoase deoarece fermenteaza excesiv la nivelul tubului digestiv, putand produce aparitia diareei. Din cand in cand, pentru diversificarea regimului alimentar, chinchillei i se pot administra 2-3 bobite de stafide, bucatele de morcov tanar sau mar, jumatate de nuca, o frunza de salata sau alta planta suculenta si cu gust placut, putin patrunjel uscat, etc.. Acestea sunt insa doar divertismente si nu reprezinta regula de baza. In cazul in care in alimentatie doriti sa le introduceti ceva nou, este de preferat ca trecerea sa se produca treptat pentru a nu da nastere la instalarea vreunei indigestii. Apa de la robinet nu este indicata, preferandu-se administrarea mai degraba a apei plate. Daca acest lucru nu este posibil din diferite considerente, inclusiv economic, apa de fantana sau izvor este preferabila dar si aceasta este bine sa fie fiarta in prealabil sau lasata circa 12-24 ore pentru decantarea impuritatilor. Personal, pun cu o zi inainte o galeata de apa sa se decanteza dupa care o trec in sticle de 2 litrii avand grija ca apa de pe fundul galetii sa n-o folosesc. Recipientul de apa trebuie igienizat cel putin la 7-8 zile , iar apa trebuie schimbata cam de 2 ori pe saptamana. Daca apa este lasata in recipent mai mult, bacteriile care se pot dezvolta pe peretii vasului ( in special in cazul celor de plastic ) pot produce alterarea sanatatii animalutului. Cu cat aceste operatii se fac mai des cu atat mai bine. Este de preferat ca obiectele pentru hranire, apa si joaca sa nu fie confectionate din material plastic, pentru ca au tendinta de a le roade. Cele din inox sunt ideale dar nu tot ce este ideal ne putem permite. Sunt realitati pentru care trebuie gasite solutii. Din cele expuse pana aici s-ar putea intelege ca acesta activitate este cel putin la fel de delicata si stresanta prin simtul de observatie permanent treaz pe care trebuie sa-l aveti ca si cresterea unui copil mic sau a puilor de curca. Nimic mai fals. Daca hrana si apa vor fi curate, fara impuritati, corpuri straine si mucegaiuri, aproape ca nici nu veti realiza ca aveti in grija o activitate atat de valoraoasa. Timpul zilnic alocat nu va depasi 30 - 40 minute, surprizele neplacute rareori pot avea alte cauze decat cele de nutritie, prezenta lor nu grefeaza in nici un fel asupra altor activitati pe care le desfasurati, o veti percepe mai degraba ca pe un hoby decat ca pe o afacere chinuitoare prin problematica ei, chinchilele sunt animalute extrem de agrebile si va vor darui, pe langa satisfactiile materiale si foarte multa liniste interioara. Intr-un cuvant intretinerea lor este extrem de simpla. Trebuie doar sa va hotarati de unde si cum va veti aproviziona, incercand sa nu cadeti in plasa ofertelor foarte avantajoase. Eu nu spun sa le evitati aprioric ci doar sa incercati sa aflati ce se ascunde in spatele unei bunavointe care , la prima vedere, pare a nu fi foarte favorabila vanzatorului.Daca este o jmecherie, atunci unde ii este ascunsa cheia?! Feriti-va insa de cei care vand chinchilla prin parcari, statii peco sau altele asemenea. Alegeti-va parteneri de afaceri oameni pe care sa-i puteti vizita atat ca si cunoscuti dar si in calitatea lor de crescatori si nu de intermediari. Nu va aruncati cu capul inainte pentru semnarea unui contract care, prin el insusi, ascunde multe capcane. Ganditi-va mai bine cum este cel mai util pentru d-tra Cat despre rentabilitatea cresterii chinchillelor ca afacere, trebuie remarcat ca un minimum de 15 -30 familii este absolut necesar. Un numr mic de familii se traduce doar prin definitia de tatonare sau hoby. In plus, aprovizionarea cu un numar mic de familii va va face doar sa va familiarizati cu intretinerea lor fara un beneficiu real pentru familia d-tra, asta in timp ce piata chinchillelor in Romania se va aseza si ierarhia, cum este si firesc. In plus, daca va veti aprovoziona cu 3-5 familii, va trebui sa asteptati o perioada destul de lunga ( cativa ani) pana ce ele se vor inmultii suficient de mult pentru a avea o mica afacere, caci la nivel de afacere serioasa nici nu puteti gandi cu o astfel de investitie, rabdarea va va fi pusa serios la incercare, le veti trata, la un moment, dat cu mai putina atentie, le veti neglija, de dragul unor activitati ci implicatii la zi, veti obosi inainte de va atinge scopul.

Ing. George Popescu, eunescu09@yahoo.com


Din motive tehnice, mi-am mutat crescatoria in Orbeasca, jud. Teleorman.
Cei interesati pot suna la tel. 0728950869 ( Barbu Sorin ) sau pot accesa adresa de e-mail ghiocel1088@yahoo.com
Pagini: 1 2
1
1
2
2
3
3
4
4
5
5
George  Popescu - Chinchilla
George Popescu - Chinchilla
6
6
7
7
9
9
10
10
11
11
12
12
Pagini: 1 2


Comentarii album • 31
ardian 11 mai 2014  
Salut!Am cumparat 4chinchila dar nu stiu care este masculusi care sunt femele.Cum se deosebesc
  Raportează
antonelxx 20 februarie 2014  
Vand pereche chinchilla sau pui
  Raportează
anonim
Eu jijicã 1 ianuarie 2013  
Nu inteleg cum pot oamenii sã omoare niste animãlute asa de prietenoase si inofensive
  Raportează
castorrex 2 ianuarie 2012  
FELICITARI PENTRU DOCUMENTATIE!
E CEVA DEOSEBIT!
SE VEDE DE LA O POSTA PASIUNEA SI RIGUROZITATEA!
  Raportează
anonim
alexandru 24 decembrie 2011  
as vreA sa cumpar o femela. sunt din buzau cam la cat ajunge pretul.miam luat o chinchila. nu inteleg de ce "guita" oare e din cauza mutarii?
  Raportează
mogosescu 12 noiembrie 2011  
vand iepuri fluture german pui si la maturitate..com. mihail kogalniceanu jud constanta.. 0768363122
  Raportează
anonim
ade 25 septembrie 2011  
Buna ziua!Am o mica problema.Acum doua zile mi-ai luat o chincilla tanara.Nu prea am vazut ca mananca,mereu bolul de macare este plin si asta ma ingrijoreaza.Este foarte vioaie.Posibil sa fie si de la stresul mutarii?nu stiu ce sa zic.
  Raportează
bobi0109 6 iunie 2011  
donez 60 chinchilla fara custi.daca sunteti interesat,va rog sa ma contactati.multumesc
  Raportează
anonim
alex 24 martie 2012  
Buna ziua!,...desi e de mult timp postat anuntul....ma intreb daca mai e valabil.daca mai este,ma puteti va rog contacta la nr de tel 0741466707...va multumesc!
  Raportează
anonim
stelian 21 decembrie 2011  
SUNT INTERESAT MAI AM ADRESA DE EMAIL steliandragos@yahoo.com daca mai este valabil
  Raportează
anonim
Marius 7 noiembrie 2011  
Daca mai doriti sa donati ma puteti contacta la 0767403801 sau email curier@yahoo.com
  Raportează
anonim
Marius 7 noiembrie 2011  
Mai e valabil anuntul?
  Raportează
anonim
deea 21 iulie 2011  
mai ai vreuna?
  Raportează
anonim
olga 6 decembrie 2010  
De cca o luna caut informatii ref.la chinchilla pe net.Sunteti singura persoana afidabila pe care am gasit-o la nivel informativ si practic in cea ce priveste cresterea lor.Locuiesc in afara Romaniei dar am intentia sa ma intorc impreuna cu familia inapoi si as vrea ca activitatea mea principala sa fie cresterea de chinchilla.Gasirea de informatii teoretice e simpla(net,carti...)dar ramane latura practica,si pentru asta as vrea sa stiu daca exista posibilitatea de a face o vizita fermei dvs.In sparanta ca imi ve-ti raspunde va doresc succes pe mai departe.
  Raportează
anonim
toson 8 octombrie 2010  
sa stiti ca va apreciez munca... poate osa am si eu nevoie deceva sfaturi! sanatate multa.
  Raportează
anonim
dana 9 iunie 2010  
daca sunt foarte dragute, cum sunteti capabil sa le omorati, sa le taiati piciorusele si sa i jupuiti ?
  Raportează
anonim
cristina 18 mai 2010  
sunt deosebiti si cred ca si dv sunteti la fel felicitari
  Raportează
anonim
Vali 3 aprilie 2010  
La ce pret ajunge o pereche de chinchilla adulti? As vrea sa-mi cumpar una, sunt foarte draguti. Va multumesc. Sarbatori fericite
  Raportează
anonim
dani 3 martie 2010  
foarte interesant mia luat 1 ora jumas o citesc
  Raportează
crissu 11 februarie 2010  
multe informatii..cand ai nevoie de ceva...
"EUNESCU09"
  Raportează
corneliastoleru 24 ianuarie 2010  
deosebita pasiune
  Raportează
petsfan 24 decembrie 2009  
Craciun Fericit!! Sfanta Sarbatoare a Nasterii Domnului sa va aduca sanatate,fericire si liniste sufletului !
  Raportează
PACA 25 noiembrie 2009  
foarte frumosi.spunetimi va rog daca va pricepeti,am 2 iepuroaice mature care au ologit de picioarele din spate,care ar fi cauza?va multumesc.
  Raportează
eunescu09 26 noiembrie 2009  
Poate fi o stafilococoza sau poate fi vorba despre o infectie, mi-e greu sa spun sigur. Poate chiar o podalita ( rani provocate de duritatea podelei sau mai degraba de gratarul-podea)Va trimit caracterizarea bolilor si poate ca d-tra ve-ti fi mai in masura sa comparati simtomatica bolii cu modul de comportament al celor doua fetite.


Stafilococoza

Diverşi stafilococi (Staphylococcus aureus, S. intermedius) provoacă diferite şi multiple simptome atât la pui cât şi la iepurii adulţi.
infecţia generală acută: apatie, lipsa apetitului, inflamaţii purulente ale pleoapelor, moartea survenind la una până la două zile după apariţia primelor simptome.
Infecţia generală cronică: Începutul bolii este puţin bătător la ochi şi doar uneori, după apariţia bolii, organele atinse (plămâni, ficat, uter) trădează simptome organice tipice.
- inflamaţia purulentă a pielii: Apar pustule în piele în special la pui.
- inflamaţia purulentă a nodulilor limfatici. Umflarea şi mărirea nodulilor limfatici ai gâtului, parţial cu formarea de abcese se constată în cazul acestei forme inflamatorii.
- inflamaţia articulaţiilor: articulaţiile sunt îngroşate şi dureroase, fenomen care duce la dificultăţi clare de mişcare.
- inflamaţia dentare: maxilarele sunt foarte îngroşate şi se poate observa inflamarea oaselor.
- inflamaţia glandei mamare (mastită): La iepuroaicele care alăptează se observă adesea o inflamaţie dureroasă izolată a complexului mamar, umflat, înroşit, cu abcese chiar.
- inflamaţia uterină purulentă: din vagin este eliminată o secreţie vâscoasă purulentă.
Infecţia: Agenţii patogeni ai bolii (stafilococi) pătrund prin micile răni ale pielii; la pui se transmit prin consumarea laptelui matern infectat. Stafilococii există în mediul înconjurător al animalelor şi sunt greu de combătut.
Tratamentul adecvat se face cu diferite antibiotice (după efectuarea unei antibiograme) la care trebui luată în considerare toleranţa iepurilor. Rezultatele tratamentului sunt adesea discutabile. În infecţiile locale (abcese), pe lângă tratamentul local , trebuie administrate antibiotice. Pe lângă aceste măsuri, trebuie curăţat mediul: cuştile, respectiv grajdul vor fi temeinic dezinfectate. În cazul îmbolnăvirii puilor trebuie să le asigurăm un strat de paie curat, uscat şi moale. culcuşul lor trebui dezinfectat cu grijă.


Listerioza

Agentul patogen al bolii, listeria monocytogenes este transmis de alte animale infectate (şoareci, şobolani, oi) şi prin iarba putrezită. Boala apare izolat şi doar rareori se îmbolnăvesc toţi iepurii dintr-un adăpost.
Simptome: În evoluţia acută a infecţiei, iepuroaicele gestante avortează, scurgerea vaginală conţine sânge, animalele trădează lipsa poftei de mâncare, apatie şi mor după una până la două zile. În evoluţia cronică a bolii, animalele slăbesc şi manifestă tulburări de echilibru cu poziţia strâmbă a capului şi cu mişcări necordonate (inflamaţia membranei cerebrale).
Tratamentul animalelor bolnave nu ]şi are rostul, ele trebuie eutanasiate.
Infecţii cu protozoare
Protozoarele sunt paraziţi unicelulari care apar accidental la iepuri şi cauzează infecţii generale acute şi cronice. Printre protozoarele care provoacă infecţii generale se numără toxoplasmele şi aşa numitul encefalitozoon. Coccidiile sunt, de asemenea, protozoare care cauzează îmbolnăviri ale intestinului şi ficatului.


Toxoplasmoza

Infecţiile cu toxoplasme sunt rare la iepuri. ele pot lua forme acute sau cronice. Aşternutul murdărit cu excremente de pisică sau nutreţurile murdare pot conţine ovochişti de toxoplasme care pot duce la declanşarea infecţiei.
Simptome: În evoluţia acută a bolii, animalele sunt ameţite, manifestă lipsa poftei de mâncare şi se observă apariţia tulburărilor de motricitate. Moartea se instalează la puţin timp de la declanşarea bolii. În forma sa cronică, se observă lipsa apetitului, o stare de epuizare fizică, anemie, mai târziu tulburări de motricitate cu paralizia membrelor posterioare.
Tratamentul animalelor bolnave îşi are rostul numai după stabilirea exactă a diagnosticului.


Zoonoza encefalitică infecţioasă

Agentul patogen, Encephalitozoon (nosema) cuniculi, apare la iepuri şi şoareci şi se transmite pe cale orală. Fiind eliminat prin urină de către animalele infectate, este posibilă o transmitere prin hrana infectată. Se presupune că boala se poate transmite şi la puii nenăscuţi, pe cale uterină.
Simptome: Dacă creierul sau măduva spinării este infectată apar paralizii, tulburări de echilibru, lipsă de coordonare ca şi la toxoplasmoză.
Nu se cunosc măsuri terapeutice şi profilactice eficiente.
  Raportează
sindoora92 18 noiembrie 2009  
ffffffffff frumosi
  Raportează
eunescu09 1 octombrie 2009  
Si totusi, chinchilla nu este doar o poveste melancolica; are nevoie de cunostinte, de implicare, de dragoste, de manegement.
Cu respect
  Raportează
mileygeorgenik 30 septembrie 2009  
wow
  Raportează
yonut 28 septembrie 2009  
MINUNAT,FOARTE,FOARTE FRUMOS...
Sanatate si mult succes!!!
  Raportează
eunescu09 19 septembrie 2009  
Va multumesc pentru aprecieri. Cat despre consistenta informatiilor privind cresterea chinchillei, e doar o sinteza a ceea ce am adunat pe acest subiect. Defapt, cred ca am aproape tot...
Cu respect, ing. George Popescu
  Raportează
Arrubium 18 septembrie 2009  
O schimbare totala a paginii.Superbe animalute.In ceea ce priveste informatiile despre cresterea lor,i-ati lasat saraci pe cei care ofera documentatie si aceea destul de saraca la preturi astronomice.Sanatate dvs.si animalutelor si mult succes in continuare!
  Raportează
ilyeniga 14 septembrie 2009  
ff frumos, sa aveti sanatate
  Raportează
Către: eunescu09

Mesaj:
Mesajul a fost trimis.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.